luni, 6 decembrie 2010

vineri, 5 noiembrie 2010

Adrian Paunescu

Azi dimineață am aflat ca a murit Adrian Păunescu. Ce ar trebui sa simt... Habar nu am! L-am citit pentru prima data în anii de liceu, la recomandarea colegilor de clasă, și încă și azi cred că a fost unul dintre cei mai mari poeți români. Fântâna somnambulă şi alte cateva (nu multe) volume vor rămâne, cred, în istoria literaturii române şi locul poetului este in manualele de literatură de unde conjucturile poolitice l-au scos.
Altceva... pe măsură ce m-am maturizat (inclusiv politic) Păunescu îmi plăcea tot mai puțin și nu am fost un fan al fenomenului Flacăra.  Chiar m-am bucurat oarecum auzind că a fost scuipat public, după Revoluție - prea fusese un cîntăreț al regimului Ceaușescu.
Şi totuși acum, în această dimineață tristă de noiembrie, sunt trist la ideea morții lui... pentru că, vreau nu vreau, odată cu el moare și o parte din biografia mea. Heh... nu este prima oară... au mai murit și Florian Pitiș, şi Doinaş, şi Ştefan Iordache... fără să mai vorbim de cîți și cîte de pe cele meleaguri străine... Va trebui să mă obişnuiesc în final cu gândul că îmi vine vremea....
Pînă atunci, am să îmi pun un Led Zeppelin și am să dau muzica tare... oh, ce bun ar fi în dimineața asta rece un pahar de vin şi umărul unui prieten...

miercuri, 20 octombrie 2010

Bine din greşeală

Se pare că ieri deputaţii din coaliţia guvernamentală au votat din greşeală două legi care mai scad din presiunea socială: scăderea TVA la alimentele de bază (la5%) şi neimpozitarea pensiilor mai mici de 2.000 RON.
Acum o dau la-ntors şi caută explicaţii procedurale la faptul că Toader dormea în post şi nu ştia de fapt ce se votează: respingerea sau aprobarea legilor.
Oricum ar fi, Băse este pus într-o situaţie delicată: dacă promulgă legile încalcă principiile economice pe care le clamează... dacă le trimite înapoi la Parlament, îşi pune din nou în cap populaţia (o mare parte a acesteia).
Concluzia: "Din greşeală în greşeală - spre victoria finală!"

marți, 19 octombrie 2010

Murdării stenografiate

Presa geme sub avalanşa stenogramelor din dosarul Vântu. Aflăm cum îşi hrănea megalomania nababul de presă - din supuşenia angajaţilor proprii şi din încercările oamenilor politici de a obţine sprijinul trustului media pe care Vântu îşi dorea să îl folosească ca pe o armată credincioasă.
Tot scandalul nu îmi spune nimic nou. Nici despre ziarişti (despre media în general) nici despre oamenii politici (Vântu CHIAR nu mă interesează...)

Dar toată vânzoleală această imundă are un efect de netăgăduit asupra mea: mă face să mă simt cumva murdar... În plus cacofonia asta mediatică acoperă problemele REALE ale ţării... de pildă necesara concentrare a tuturor forţelor din opoziţie, a sindicatelor şi a tuturor celor care s-au săturat de regimul Băsescu-Boc pentru a influenţa, atât cât este posibil, parlamentarii din actuala majoritate să defecteze şi să voteze moţiunea de cenzură.