vineri, 5 noiembrie 2010

Adrian Paunescu

Azi dimineață am aflat ca a murit Adrian Păunescu. Ce ar trebui sa simt... Habar nu am! L-am citit pentru prima data în anii de liceu, la recomandarea colegilor de clasă, și încă și azi cred că a fost unul dintre cei mai mari poeți români. Fântâna somnambulă şi alte cateva (nu multe) volume vor rămâne, cred, în istoria literaturii române şi locul poetului este in manualele de literatură de unde conjucturile poolitice l-au scos.
Altceva... pe măsură ce m-am maturizat (inclusiv politic) Păunescu îmi plăcea tot mai puțin și nu am fost un fan al fenomenului Flacăra.  Chiar m-am bucurat oarecum auzind că a fost scuipat public, după Revoluție - prea fusese un cîntăreț al regimului Ceaușescu.
Şi totuși acum, în această dimineață tristă de noiembrie, sunt trist la ideea morții lui... pentru că, vreau nu vreau, odată cu el moare și o parte din biografia mea. Heh... nu este prima oară... au mai murit și Florian Pitiș, şi Doinaş, şi Ştefan Iordache... fără să mai vorbim de cîți și cîte de pe cele meleaguri străine... Va trebui să mă obişnuiesc în final cu gândul că îmi vine vremea....
Pînă atunci, am să îmi pun un Led Zeppelin și am să dau muzica tare... oh, ce bun ar fi în dimineața asta rece un pahar de vin şi umărul unui prieten...